In plin razboi mondial stimabilul Costache S. Chiriac, era un prosper negutator de vinuri in Braila. Cu doar un an inainte de fatidicul 23 august, ofiterii romani si germani, degustau o grasa, o feteasca, un negru vartos sau un aligote. Burghezia nemobilizata si elevii se multumeau cu un vin tip standard sau un alb superior, in timp ce clasa muncitoare ravnea la o tuica de prune.
Putinii tarani rataciti prin pietele orasului mai apucau o spuma de drojdie (distilatul obtinut din drojdia ramasa pe fundul butoiului).
Nici gospodinele nu au fost uitate, otetul superior provenea de la „Prima Fabrica Romana de Otet Natural din Vin” si era de gasit si in Bucuresti pe soseaua Mihai Bravu.
preluare de pe blogul Aberatii Bahice
